Ce este medierea?
Pornind de la termenul de "conflict" ce reprezintă o parte extrem de importantă a existenţei noastre şi mergând către intervenţia ce poate avea loc în vederea normalizării situaţiei, putem vorbi de metode de rezolvare a disputelor, în sens larg, ce cuprind ansamblul de procedee, tehnici, instrumente la care oricine poate apela pentru rezolvarea acestora. Cele mai cunoscute metode de soluţionare a conflictelor sunt: instanţa de judecată, arbitrajul, medierea, concilierea şi negocierea directă. Concept relativ nou în România, termenul de ADR reprezintă abrevierea pentru Alternative Dispute Resolution-metode alternative de rezolvare a disputelor şi desemnează diverse modalități de soluţionare a litigiilor, fără a include instanţa de judecată. Medierea împreună cu celelalte metode ADR nu sunt alternative ale instanţei de judecată în sensul că doresc înlocuirea acesteia ca modalitate de rezolvare a conflictelor. Scopul acestor metode este unul complementar, în sensul ca părţile să poată alege între mai multe modalităţi de rezolvare a conflictelor. Pe de altă parte, în condiţiile în care părţile au ales o anumită modalitate de rezolvare a conflictului lor, nu se pune problema excluderii celorlalte metode ADR. Medierea este un proces structurat de soluționare a conflictelor în care mediatorul - un profesionist neutru și imparțial - asistă părțile aflate în dispută să ajungă la o înțelegere, prin proprie voință, cu ajutorul tehnicilor de comunicare și prin facilitarea negocierilor.
Cum functioneaza medierea?
Medierea
- este o procedură informală, confidenţială în care părţile îşi exprimă în mod liber punctele de vedere.
- constituie un mod prin care se eficientizează comunicarea între părţi
- poate ajuta participanţii să identifice „miezul problemei”
- presupune termene scurte de soluţionare a conflictelor şi costuri reduse faţă de instanţa de judecată sau alte proceduri alternative de soluţionare a disputelor
- nu impune părţilor respectarea unor termene sau reguli stricte privind sarcina probei, aşa cum se întâmplă în istanţă.
Părţile
- deţin în permanenţă controlul asupra procesului decizional;
- sunt singurele care iau hotărâri;
- ajung să înţeleagă mai bine nu doar care sunt neînţelegerile dintre ele, ci mai ales de ce au apărut aceste neînţelegeri;
- îşi pot îmbunătăţi relaţia dintre ele;
- beneficiază de facilităţi privind taxele judiciare de timbru.
Mediatorul
- ascultă, ajută părţile să recadreze, să reformuleze, să rezume;
- ajută părţile să identifice şi să se concentreze asupra aspectelor importante pentru ele;
- sprijină părţile în generarea cât mai multor posibilităţi de soluţionare a diferendului;
- nu impune propriile soluţii în rezolvarea neînţelegerii dintre părţi.
Ce îmi oferă medierea?
1. Cadrul confidenţial de soluţionare.
Medierea este o procedură privată, care garantează confidenţialitatea întâlnirilor şi a tuturor aspectelor discutate. O dată ajuns la cunoştinţa publicului sau a cunoştinţelor, conflictul intervenit între părţi poate fi considerat, de multe ori, imoral sau ruşinos. De asemenea, rămân confidenţiale secretele profesionale, informaţiile legate de un comportament greşit în afaceri, de anumite persoane publice, detalii care ţin de viaţa intimă. În şedinţele separate, o parte îi poate purta furniza mediatorului informaţii confidenţiale şi hotărăşte în ce măsură ele pot fi comunicate celeilalte părţi. Toate informaţiile şi documentele de care părţile, mediatorul sau celelalte persoane iau cunoştinţă pe parcursul medierii rămân confidenţiale, în sensul că ele nu pot fi folosite ulterior ca şi probe în instanţă sau într-o procedură arbitrală.
2. Părţile îşi restabilesc relaţiile anterioare.
În instanţa de judecată, de regulă, o parte câştigă şi cealaltă pierde, deşi sunt cazuri când instanţa nu dă dreptate nici uneia dintre ele, neexistând astfel nici un „câştigător”. În oricare dintre aceste cazuri, relaţiile dintre părţile litigante, deja deteriorate, sunt distruse, creând un teren propice apariţiei unor noi conflicte. În mediere, „hotărârea” o dau părţile, care câştigă întotdeauna, rezolvând disputa, chiar şi în parte, pe cale amiabilă. Această situaţie creează premisele reluării relaţiilor existente între părţi anterior apariţiei conflictului. Păstrarea relaţiilor se dovedeşte foarte importantă în disputele de familie (relaţiile între soţi, părinţi şi copii, între rude apropiate), între partenerii de afaceri în cauzele comerciale, în disputele între vecini, în relaţiile dintre angajaţi şi angajatori. Mai mult, păstrarea relaţiilor poate deveni chiar o motivare în a ajunge la o înţelegere totală sau parţială.
3. Economie de stres, timp şi bani pentru părţi.
În mediere părţile deţin în permanenţă controlul asupra situaţiei şi au posibilitatea să se concentreze nu doar asupra drepturilor legale, ca în instanţă, ci mai ales asupra nevoilor reale pe care fiecare dintre ele le au. Soluţionarea conflictului poate interveni într-un timp mult mai scurt, chiar într-o singură zi, comparativ cu durata medie a unui proces în instanţă. Cât priveşte investiţia financiară, soluţionarea diferendului într-un timp mai scurt se răsfrânge şi asupra cheltuielilor efectuate de părţi.
4. Facilităţi privind taxele de timbru.
Acordul de mediere, în virtutea legii, oferă părţilor beneficiul unui timbraj redus cu minim 50% din taxa legală, posibilitatea restituirii taxei de timbru deja plătită şi chiar scutiri de taxă, în condiţiile legii şi în raport de momentul când intervine acordul. Astfel, acţiunea pentru pronunţarea unei hotărâri prin care se solicită instanţei să consfinţească înţelegerea părţilor rezultată din acordul de mediere se timbrează cu o taxă fixă de 20 lei. În cazul în care obiectul cererii îl constituie transferul dreptului de proprietate sau altui drept real asupra unuia sau mai multor bunuri imobile, la taxa fixă se adaugă 50% din valoarea taxei care s-ar datora pentru acţiunea în revendicare a bunului cu valoarea cea mai mare dintre bunurile care fac obiectul dreptului real transferat. Cererile de partaj se timbrează cu taxa fixă de 20 lei, la care se adaugă 50% din valoarea taxei care s-ar plăti pentru acţiunea în instanţă (3% sau 5% din valoarea masei partajabile). Părţile care şi-au soluţonat litigiul printr-un acord de mediere au dreptul la restituirea taxei de timbru în toate cazurile, cu excepţia conflictelor legate de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje şi cauze succesorale în care nu s-a eliberat certificatul de moştenitor. Scutirea de la plata taxei de timbru se aplică cererilor de repunere pe rol a cauzei (al căror timbraj legal este de 50% din taxa pentru investirea instanţei), după suspendarea dosarului în vederea medierii.
5. Prevenirea unor conflicte prin soluţionarea altora.
Părţile au posibilitatea să elimine originea conflictului şi, implicit, cauza sa. În acest mod, relaţiile dintre părţi sunt remediate şi şansele ca un nou conflict să apară între ele sunt considerabil reduse.
6. Flexibilitatea.
Medierea permite o abordare degajată a discuţiilor şi a modalităţilor de soluţionare a conflictului. Flexibilitatea se manifestă şi prin posibilitatea părţilor de a stinge conflictul printr-un acord imposibil de obţinut într-un sistem adversativ de soluţionare a disputelor. De asemenea, în mediere părţile nu sunt ţinute de termene fixe, impuse, ci au posibilitatea de a programa, eventual reprograma şedinţele, atribut care le aparţine în exclusivitate.
7. Caracterul voluntar al medierii.
Părţile pot apela la mediere oricând, înaintea, în timpul sau ulterior procesului din instanţă. Corelativ, ele pot renunţa în orice moment la această procedură. De asemenea, părţile nu pot fi obligate să semneze o înţelegere cu care nu sunt pe deplin de acord.
8. În mediere ambele părţi sunt învingătoare.
Oricare ar fi rezultatul la care părţile ajung, în final nu există învingător şi învins, ci toţi participanţii sunt „câştigători”. Fie că medierea se încheie cu succes, prin ajungerea părţilor la un acord, fie că înţelegerea dintre ele este doar parţială sau nu se reuşeşte soluţionarea litigiului, întotdeauna părţile au ocazia să evalueze situaţia conflictuală, să identifice sursa neînţelegerii şi să-şi exprime propriile interese.
Ghidul participanţilor
Ce îmi oferă medierea, în plus faţă de un proces în instanţă?
Spre deosebire de procesul din instanţă, unde părţile sunt în opoziţie, medierea se concentrează pe cooperarea participanţilor. Rezolvarea în sala de judecată a conflictelor se bazează pe abordarea victorie-înfrângere, sistem adversativ care încurajează escaladarea conflictului. De asemenea, părţile nu sunt consultate în privinţa deciziei care, în fond, le va afecta existenţa în viitor. Prin intermediul medierii, disputa se poate termina mult mai repede şi cu mai puţine cheltuieli decât un proces în instanţă, unde durata mare duce la frustrarea participanţilor. Medierea oferă părţilor un cadru privat de purtare a discuţiilor, cu garantarea confidenţialităţii informaţiilor dezvăluite de părţi, spre deosebire de instanţă, unde aspectele discutate sunt la dispoziţia publicului larg şi chiar a mass-mediei.
Care este rolul meu în mediere?
Rolul dumneavoastră este să cooperaţi cu mediatorul într-un efort concertat, în vederea soluţionării prompte şi rezonabile a conflictului. Aceasta înseamnă că dumneavoastră va trebui să prezentaţi mediatorului orice informaţii sau documente solicitate de acesta şi necesare lui pentru a stabili cadrul conflictual şi să îi dezvăluiţi sincer orice alte detalii semnificative. Fiţi pregătit să discutaţi împrejurările conflictului, să vă prezentaţi propriul punct de vedere şi ceea ce doriţi să obţineţi. La mediere veţi avea posibilitatea să vă exprimaţi interesele şi să vorbiţi fără a fi întrerupt. De asemenea, trebuie să fiţi pregătit să ascultaţi ceea ce are de spus şi cealaltă parte şi să manifestaţi disponibilitatea de a soluţiona conflictul, cu sprijinul şi îndrumarea mediatorului.
Trebuie să fiu asistat de un avocat la mediere?
Mediatorul nu poate oferi părţilor sfaturi juridice; acestea trebuie să vină de la o persoană cu pregătire juridică, cum ar fi avocatul. Uneori conflictul comportă probleme de ordin juridic, care necesită consultanţă de specialitate. Sfaturile juridice vă pot folosi atât înainte, cât şi în timpul medierii, dar cel mai important este să le primiţi, când se impun, înainte de a vă prezenta cu documentaţia finală în faţa instanţei de judecată. Oricum, sunt avocaţi care încurajează participarea clienţilor la mediere, care respectă eforturile depuse de părţi în cadrul medierii şi sunt bucuroşi să-şi limiteze aportul la a oferi consultanţă juridică şi a pregăti dosarul care va fi înaintat instanţei.
Dacă avocaţii noştri ne pot susţine în soluţionarea amiabilă a disputei, de ce ar mai trebui să apelăm la un mediator?
Dacă avocaţii dumneavoastră pot conlucra în vederea soluţionării conflictului în mod amiabil, într-un timp scurt şi cu costuri rezonabile, probabil că în acest caz medierea nu este necesară. Însă, de cele mai multe ori, poziţia lor profesională, de adversari, îi determină pe avocaţi să răspundă agresiv sau să iniţieze demersuri pe care cealaltă parte le consideră o ameninţare. Este destul de dificil pentru un avocat să apere interesele clientului său şi, în acelaşi timp, să joace rolul de mediator, adică să fie imparţial, obiectiv, neutru. În condiţiile în care, într-o posibilă tranzacţie, avocaţii sunt cei care poartă negocierile în totalitate sau în parte, părţile nu mai încearcă să comunice deschis pentru a ajunge la o înţelegere, experienţă care le-ar aduce beneficii nu doar de moment, ci şi pentru relaţia lor viitoare. Mediatorul poate fi privit ca o „poliţă de asigurare” a menţinerii unei relaţii amicale între toate părţile şi între avocaţi, iar dumneavoastră beneficiaţi de o metodă nouă, profesională de soluţionare a conflictului.
Va trebui să renunţ la procesul de pe rolul instanţei dacă apelez la mediere?
Nu. Aveţi două variante. Puteţi să participaţi la mediere cât timp dosarul dumneavoastră este pe rol sau să solicitaţi suspendarea cauzei de la data semnării contractului de mediere până la închiderea procedurii în unul din modurile prevăzute de lege. Cererea de repunere pe rol este scutită de taxă de timbru.
Ce rost are să participăm la mediere, din moment ce conflictul dintre noi este atât de acut încât nu există nici o şansă să ne înţelegem?
Medierea nu este doar pentru persoanele care se înţeleg şi comunică bine una cu cealaltă. La mediere poate participa aproape oricine, atât persoanele aflate în relaţii extrem de tensionate, cât şi persoane cooperante. Mediatorul coordonează procedura şi ajută părţile, fie că sunt în conflict acerb, cooperante sau undeva la mijloc, să identifice punctele divergente, să propună soluţii şi să pună astfel bazele unui viitor acord. Oricât de tensionate ar fi relaţiile între părţi, un mediator abil foloseşte diferite metode în vederea facilitării comunicării dintre ele şi a depăşirii momentelor de impas, toate pentru a le permite părţilor să ajungă la o înţelegere, fie şi parţială.
Ce se întâmplă dacă părţile nu ajung la o înţelegere?
Succesul unei medieri depinde de mai mulţi factori, printre care disponibilitatea părţilor de a soluţiona diferendul existent între ele. Dacă nu ajungeţi la o înţelegere, aveţi în continuare aceleaşi opţiuni ca şi înainte, chiar câteva în plus. Deseori părţile pot încheia o înţelegere parţială, asupra anumitor aspecte ale conflictului, care poate constitui o garanţie a încrederii între ele, cu şanse reale privind soluţionarea viitoare a punctelor rămase divergente. Astfel, dispuneţi în continuare de aceleşi căi legale pe care le aveaţi şi înainte de a apela la mediere. Mai mult, medierea este confidenţială şi discuţiile purtate între părţi nu pot fi folosite ca probe în instanţă; de asemenea, mediatorul nu poate fi chemat ca martor, pentru a relata despre ofertele avansate de către părţi sau în legătură cu orice alte informaţii despre care a luat cunoştinţă în cursul medierii. În acest cadru, participanţilor la mediere le este permis să dezvăluie informaţii şi să elaboreze diferite variante de soluţionare a conflictului, fără a se supune riscului ca toate acestea să fie folosite împotriva lor ulterior. În concluzie, dacă va fi nevoie, veţi putea iniţia sau continua procesul în instanţă.
Acordul de mediere este obligatoriu?
Da, o dată ce părţile au ajuns la un acord asumat şi semnat de ele, acesta devine obligatoriu. Din punct de vedere juridic, acordul de mediere este un contract, supus dreptului comun. În consecință, el produce efecte(este obligatoriu) între părți de la data încheierii lui. Excepție fac acordurile care au ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, alte drepturi reale, partaje, cauze succesorale, precum și în cazurile de constituire, modificare sau stingere a oricărui drept real imobiliar, situații în care produc efecte de la dobândirii formei ad validitatem în fața notarului sau instanței de judecată. Dacă una dintre părți se răzgândește sau nu își îndeplinește obligațiile asumate prin acord, ne aflăm în situația denunțării unilaterale a contractului ori a neexecutării acestuia, ceea ce îi poate atrage răspunderea în condițiile legii. În situaţia în care există un proces pe rol, părţile se vor prezenta la termenul fixat şi vor solicita instanţei de judecată să ia act de înţelegerea lor, care va face în acest fel obiectul unei hotărâri judecătorești. Dacă acordul de mediere intervine înainte de introducerea unei cereri de chemare în judecată iar părțile doresc o garanție suplimentară a executării obligațiilor asumate prin acord, au două posibilităţi: 1) solicită notarului public autentificarea acordului de mediere; 2) solicită instanţei competente pronunţarea unei hotărâri judecătorești care să consfinţească înţelegerea lor.
Dacă părţile nu au pregătire juridică, cum pot ele să încheie un accord valabil din punct de vedere legal?
Medierea presupune cunoştinţe din diverse domenii, aşa cum şi problemele oamenilor sunt diverse. Un mediator trebuie să fie mereu preocupat de pregătirea şi dezvoltarea sa profesională, chiar dacă asta presupune ca un mediator cu studii pedagogice să înţeleagă, la un moment dat, cum se construiesc rachetele balistice intercontinentale. Astfel suntem obligaţi să fim permanent conectaţi cunoştinţelor din domeniul în care mediem (familie, relaţii comerciale, relaţii de muncă, conflicte armate, etc.). Totodată, în toate cazurile care comportă aspecte dificile de natură juridică sau din alt domeniu specializat, mediatorul are posibilitatea să solicite punctul de vedere al unui specialist, fireşte cu asigurarea confidenţialităţii privind identitatea părţilor. Pe de altă parte, dumneavoastră aveţi posibilitatea să fiţi asistat în mediere de o persoană cu pregătire juridică (avocat, consilier juridic) sau să o consultaţi în orice moment.
Mediatorul se supune unor reguli de etică în exercitarea profesiei sale?
Desigur. Profesia de mediator se desfăşoară cu respectarea atât a Codului de Etică şi Deontologie Profesională a Mediatorilor – adoptat de Consiliul de Mediere, cât şi a Codului European de Conduită pentru Mediatori.
Care sunt dezavantajele medierii?
Din punctul nostru de vedere, nu există nici un dezavantaj. Chiar dacă nu se ajunge la o rezolvare a conflictului, părţile pleacă de la mediere mult mai bine informate şi cu o mai clară reprezentare a opţiunilor pe care le au. Mai mult, orice înţelegere parţială poate constitui baza viitorului acord final, rămânând astfel mai puţine aspecte nerezolvate, pe care părţile să le soluţioneze ulterior, prin alte mijloace.